România a devenit în ultimii ani nu doar o țară de emigrație, ci și una care primește tot mai mulți lucrători migranți. În construcții, aceștia au devenit o parte esențială a forței de muncă – iar în următorii ani, se estimează că vor fi câteva sute de mii de muncitori străini activi pe șantierele din întreaga țară.

Acești oameni muncesc legal, contribuie la bugetul României și la sistemul public de pensii, dar – paradoxal – nu pot beneficia de aceste contribuții. Motivul pare la prima vedere unul birocratic: România nu are semnate acorduri bilaterale de securitate socială (pensii) cu toate țările de unde provin acești lucrători.

Situația este una inechitabilă și profund discriminatorie: un muncitor indian, nepalez sau vietnamez plătește aceleași contribuții ca un lucrător român, dar, dacă se întoarce în țara sa, nu primește nimic înapoi.
România are în prezent acorduri bilaterale de pensii cu statele UE și Spațiul Economic European, precum și cu aproximativ 20 de state non-UE – printre care Turcia, Republica Moldova, Elveția, Israel, Coreea de Sud și Canada – însă nu are tratate similare cu țări de unde vin cei mai mulți muncitori în prezent, cum ar fi India, Nepal, Bangladesh, Pakistan sau Sri Lanka.

Potrivit celor mai recente date publice despre forța de muncă extracomunitară din România, top 5 naționalități sunt: Nepal, Sri Lanka, India, Bangladesh și Turcia. Dintre acestea, România are acord bilateral de securitate socială (inclusiv pensii) doar cu Turcia.

Asta înseamnă că zeci de mii de oameni contribuie lunar la sistemul nostru public de asigurări, dar fără nicio protecție socială reală, fiind practic „invizibili” la momentul pensionării. Ei pot beneficia de pensie doar dacă au muncit 15 ani la noi în țară. Poți cotiza 14 ani și 11 luni la sistemul de pensii din România și totuși să nu primești nimic odată ieșit la pensie. Este un tratament incorect pe care niciunul dintre noi nu și-l dorește. 
Aceasta nu este doar o problemă administrativă, ci una de justiție socială – pentru că munca lor susține economia românească, dar sistemul nu îi recunoaște ca pe niște lucrători cu drepturi depline.

Este un sistem care tratează oamenii diferit în funcție de țara din care vin, deși principiul de bază ar trebui să fie același: contribuția plătită trebuie să însemne un drept câștigat.

Această situație ar trebui privită cu empatie și corectitudine. Românii care lucrează în afara țării se bucură de drepturi de pensie datorită acordurilor europene de securitate socială. Niciun român nu și-ar dori ca, după ani de muncă în străinătate, contribuțiile sale să fie pierdute.

Tocmai de aceea, trebuie să înțelegem și drama lucrătorilor din Asia sau din alte state extracomunitare care muncesc aici, cotizează la sistemul românesc, dar nu vor primi niciun beneficiu dacă se întorc acasă.
Adevărata solidaritate între lucrători nu se măsoară în naționalitate, ci în respectul față de munca depusă și față de drepturile egale pentru toți. România, o țară care și-a văzut propriii oameni plecând la muncă în străinătate, are datoria morală să fie dreaptă și cu cei care vin să muncească aici

Federația FGS Familia a adus această problemă pe agenda internațională, prin intervenția președintelui Gheorghe Bălăceanu la Conferința europeană a BWI privind Tranziția Justă în mediul construit, desfășurată la Berlin, în 6–7 octombrie 2025.

În fața liderilor sindicali și oficialilor europeni, președintele FGS Familia a vorbit despre situația reală a lucrătorilor migranți din România – despre contribuțiile lor pierdute, lipsa acordurilor de pensii și nevoia urgentă de solidaritate între lucrători, indiferent de țară.

Mesajul integral prezentat la Conferința BWI

„Situația lucrătorilor migranți din România nu este una fericită.
Există companii care oferă condiții de muncă decente – un bun exemplu este compania austriacă PORR, care colaborează cu sindicatele austriece.

Totuși, am întâlnit și muncitori angajați la firme care nu respectă drepturile lucrătorilor migranți. Provocările cu care se confruntă aceștia sunt în principal legate de barierele lingvistice și culturale.

La FGS Familia, ne dorim să înființăm un centru social și de integrare pentru lucrătorii migranți, să organizăm cursuri de limba română și să-i ajutăm să cunoască mai bine cultura noastră.

O altă problemă importantă privește pensiile. Lucrătorii migranți contribuie la sistemul românesc de pensii, dar nu vor beneficia de el atâta timp cât nu există acorduri bilaterale cu țările lor de origine.

Aceasta este o formă de discriminare socială, iar noi luăm măsuri pentru a corecta această problemă.

În următorii ani, în sectorul construcțiilor din România vor fi câteva sute de mii de lucrători migranți. Este datoria noastră, ca sindicate, să ne asigurăm că condițiile lor de muncă și de viață sunt cât mai corecte și decente.

Solidaritatea cu lucrătorii migranți este obiectivul nostru.”

Ce urmează

Federația FGS Familia consideră că Guvernul României trebuie să deschidă negocieri pentru semnarea de acorduri de securitate socială cu principalele state din care provin lucrători activi în România.
În paralel, sindicatele trebuie să devină spații de sprijin și integrare, oferind consiliere, informare și reprezentare pentru toți lucrătorii, indiferent de origine.

Solidaritatea nu are granițe.
Apărarea drepturilor celor mai vulnerabili înseamnă, de fapt, apărarea drepturilor tuturor.

Construim încredere. Construim solidaritate. Construim dreptate pentru toți lucrătorii.